DRAGĂ AU: Doi dintre prietenii mei buni obișnuiau să locuiască împreună și apoi s-au certat. Nu a fost o izbucnire uriașă, dar în cele din urmă emoțiile fierbinți au făcut ca una să-i spună celeilalte că nu mai vrea să fie prietenă. Au trecut câțiva ani și nu s-a reparat relația lor. Au o mulțime de prieteni comuni, așa că știu că se vor mai vedea uneori.
Plănuiesc o petrecere și i-am invitat pe amândoi. Care este regula de etichetă aici? Trebuie să fac tot posibilul să-i informez pe amândoi că vine celălalt? Nu vreau să le surprind, dar în același timp mi-e teamă să le spun că ar fi puțin dramatic. Amândoi sunt adulți care pot face față – cred. — HOSTES NERVOSĂ ÎN OREGON
Dragă gazdă: Nicio regulă de etichetă nu impune să vă gestionați lista de invitați de la potențialii oaspeți. Nu trebuie să aduci în discuție subiectul cu niciuna dintre ele. După cum ați spus, acești oameni sunt adulți și ar trebui să se poată descurca în mod corespunzător. Trimite-ți invitațiile și bucură-te de petrecere.
DRAGĂ AU: Tatăl meu a avut un accident vascular cerebral. Eu și frații mei (suntem trei) aveam nevoie de cineva care să aibă grijă de el, deoarece toți lucrăm cu normă întreagă. L-am întrebat pe fiul meu vitreg, „Miles”, care locuia în Tennessee, dacă ne poate ajuta mutându-se în statul Washington și având grijă de tata în timpul zilei (Miles lucrează noaptea), deoarece tata avea nevoie de îngrijire 24/7, 7 zile pe săptămână. Eu și frații mei nu am vrut să-l punem într-un azil de bătrâni.
În două săptămâni, Miles și-a renunțat la viața din Tennessee și s-a mutat prin țară pentru a ajuta. Pentru că ne ajuta, nu i-am cerut să plătească chiria. Generozitatea lui ne-a economisit mii de dolari în cheltuielile azilului de bătrâni, iar tata era mult mai fericit trăind acasă.
Tata a murit la începutul acestui an, iar eu și frații mei vindem casa. Miles încă locuiește cu mine în casă pentru că i-am moștenit pe cei doi câini ai tatălui. El are grijă de câini și altele asemenea în timp ce eu sunt plecat din diverse motive. Mi-a fost de mare ajutor și încă nu i-am cerut să plătească chiria dat fiind sacrificiul său pentru a ne satisface nevoile într-o perioadă de criză. Problema este că acum sora mea crede că Miles trebuie să plătească chiria până când casa este vândută. Eu și fratele meu nu suntem de acord. Fratele meu spune că, dacă e în regulă cu mine, este în regulă cu el.
Simt că „răsplatesc” ajutorul pe care Miles l-a dat nu numai nouă, ci și tatălui nostru. Câștigați un salariu minim și plătiți jumătate din utilități și majoritatea alimentelor. A-i cere chirie până când vindem casa mi se pare egoist, pentru că a renunțat cu abnegație la viața anterioară pentru familia mea. Greșesc că nu i-am cerut chiria? Ne așteptăm să vindem casa în șase luni sau mai puțin. — NEVOIE DE UN GHID PENTRU WASHINGTON
DRAGĂ NEVOIE: Fiul tău vitreg este altruist și generos. Nu cred că ar trebui să i se ceară să plătească pentru a locui cu tine în aceste circumstanțe, așa că stai pe poziție. Totuși, cred că Miles ar trebui să se gândească serios să obțină o slujbă care să-l plătească mai mult decât un salariu „minim”, deoarece în șase luni, odată ce casa tatălui tău se va vinde, va avea nevoie de un acoperiș deasupra capului. Vă rugăm să-l încurajați să facă acest lucru și, dacă are nevoie de antrenament pentru a-și atinge obiectivele, încurajați-l să o obțină.
Dear Abby este scris de Abigail Van Buren, cunoscută și sub numele de Jeanne Phillips, și a fost fondată de mama ei, Pauline Phillips. Contactați Draga Abby la DearAbby.com sau PO Box 69440, Los Angeles, CA 90069.
Sursa: internewscast.com
