Un nou studiu global arată că nivelul de educație nu garantează, de unul singur, egalitatea de șanse pe piața muncii. În statele în care ierarhiile sunt rigide și rolurile tradiționale de gen rămân puternic înrădăcinate, diferențele economice dintre femei și bărbați persistă chiar și atunci când femeile au o pregătire academică ridicată.
Cercetarea a fost publicată în revista Applied Economics Letters și are la bază date din 144 de țări. Autorii, Muge Yayla de la University of Texas at San Antonio și A. Melih Kullu de la Florida Southern College, au analizat relația dintre educație și participarea economică a femeilor. Pentru această evaluare au folosit indicatori ai Forumului Economic Mondial, împreună cu un model cunoscut de analiză a valorilor culturale.
Una dintre concluziile esențiale se referă la „distanța față de putere”, adică măsura în care o societate consideră firească distribuirea inegală a puterii și acceptă ierarhiile stricte. Acolo unde acest indicator are valori foarte mari, beneficiile studiilor superioare se diminuează semnificativ pentru femei. Participarea lor economică nu mai avansează în același ritm cu nivelul de școlarizare, iar diferențele față de bărbați se mențin importante. Potrivit Revistaioana, acest efect este și mai puternic în culturile care susțin intens rolurile tradiționale de gen, în timp ce în societățile orientate spre cooperare și egalitate socială barierele sunt mult mai reduse.
Concluziile studiului sunt completate de observațiile psihologului clinician principal și lectorului universitar asociat Gabriela Marc, care atrage atenția asupra influenței directe pe care mediul social o are asupra dezvoltării profesionale. În esență, felul în care o societate definește rolul femeii și al bărbatului ajunge să afecteze modul în care sunt judecate competența, leadershipul și disponibilitatea profesională, inclusiv la nivel subconștient.
Dacă femeia este asociată în principal cu spațiul domestic, iar bărbatul cu cariera, apar diferențe importante de evaluare. În acest context, îndoielile legate de raportul dintre familie și profesie sunt formulate mai frecvent în cazul femeilor. Repetarea acestor presupuneri poate reduce atât șansele reale de promovare, cât și încrederea persoanei evaluate în propriile capacități profesionale și de leadership.
Presiunea nu se oprește la accesul mai dificil la funcții de conducere. Multe femei ajung să își consume energia încercând să demonstreze permanent că își merită locul și că sunt competente. Acest efort de justificare continuă produce uzură psihică și alimentează nevoia de a livra rezultate impecabile, din teama că o greșeală ar putea fi sancționată mai sever.
Specialiștii spun că depășirea acestor bariere începe prin identificarea situațiilor repetitive din organizații: felul în care este oferită încrederea, întrebările despre viața personală sau momentele în care se cer dovezi suplimentare de competență. În același timp, companiile trebuie să construiască procese de recrutare și promovare pe criterii transparente, separate de presupuneri privind genul, vârsta sau rolurile familiale. Datele din cele 144 de state analizate arată limpede că educația formală și diplomele universitare nu sunt suficiente pentru a schimba, singure, structurile tradiționaliste de putere.
