La sfârșitul anului 2018, Ducele și Ducesa de Sussex și-au vizitat viitoarea casă, Frogmore Cottage, o casă istorică din cărămidă albă, la o aruncătură de băț de apartamentele de stat de la Castelul Windsor. Cabana, parte a unei proprietăți mai mare, numită după habitatul mlaștinos și amfibiu de pe malul râului, se află chiar în josul drumului de Frogmore House, unde Prințul Harry și Meghan Markle și-au ținut nunta și la 32 de mile de Palatul Kensington, unde locuiseră… şi unde starea de spirit începuse să se acru.
Privind retrospectiv, evadarea lui Harry și Meghan din Palatul Kensington ar fi putut fi începutul sfârșitului vieții lor regale. Presiunile din acel an își luaseră cugetul asupra tuturor, de la familie la personal. Au avut loc două nunți (a doua a fost cea a Prințesei Eugenie cu Jack Brooksbank), o serie de turnee regale și, în cele din urmă, acuzații că Meghan ar fi fost un șef autoritario în urma diferitelor demisii ale personalului (inclusiv cea a asistentului ei personal). Meghan a negat aceste zvonuri.
Acest tip de presiune, sau deschiderile prin care se scurgea, era ceva nou și diferit pentru o familie obișnuită cu decenii – secole, prin lectură – de control public și de presă. Cu câțiva ani mai devreme, familia deschisese conturi de Instagram și Twitter, dezvăluindu-le cu nerăbdare pentru a împărtăși știri și fotografii direct observatorilor regali, modificând relația delicată pe care o aveau membrii regali cu presa mainstream. Până în 2017, ei deveniseră locul în care soții Windsor sărbătoreau public zilele de naștere și momentele de familie, împărtășind genul de fotografii pe care le primești doar de la paparazzi. Impingerea rețelelor sociale a pus, de asemenea, regalitatea în mâinile acelor observatori și tipul de competiție parasocială pe care pare să o apuce și să o promoveze. La fel ca Team Jen vs Team Angelina, sau Liverpool vs Manchester United sau Gallagher vs Gallagher, lupte agresive și profane au izbucnit între grupuri de fani auto-descriși Meghan și Kate, iar până la sfârșitul anului 2018, Cambridge vs. Sussex a trecut de la digital match bait la, la bine și la rău, realitate.
Familia regală s-a plâns de mass-media atât timp cât Marea Britanie a avut jurnalişti sau membri ai familiei regale, dar i-au văzut şi pe jurnalişti ca parteneri. Deoarece accentul monarhiei este pus pe demnitate și continuitate, acestea au variat puțin față de manualul media stabilit în generațiile precedente, chiar dacă presa britanică a devenit încet o mașinărie înfricoșătoare și profitabilă. Firma a gestionat consecințele acelei epoci pe plan intern, mai multe birouri de clădire învățând să-și exercite puterea cu dezvăluiri selective.
Harry și Meghan par să fi răspuns cu mai multă promptitudine, poate din cauza experienței anterioare a lui Meghan în presă, sau a americanității și a experienței sale civile, sau ambelor; și-au schimbat abordarea media pentru a atrage un public american și un ciclu de știri 24/7. La aproape un an de la domnia lui Charles, restul familiei regale par să se bazeze încă pe un manual de joc al unui alt secol. Când Sussex s-au pensionat, conacul a păstrat cel puțin unul dintre experții din rețelele de socializare pe care Harry și Meghan i-au recrutat, și se vede în subtitrările familiei de Instagram, încărcate cu emoji. Dar Charles, William și Kate au refuzat să respingă o cultură media care îi lasă pe britanici din ce în ce mai descurajați, polarizați și, după cum au arătat consecințele Brexit-ului, stagnanți din punct de vedere economic. Încă nu este clar dacă monarhia va putea spune o poveste suficient de persuasivă pentru a influența generațiile tinere care privesc instituția cu un scepticism fără precedent, dar niciodată nu a fost mai evident că trebuie să încerce.
Sursa: www.vanityfair.com
