„Whalefall”, thrillerul cu Austin Abrams și Josh Brolin, primește o recenzie nefavorabilă în The Hollywood Reporter înaintea lansării programate pentru vineri, 16 octombrie 2026. Publicația apreciază efortul actorului principal, dar consideră că filmul își tratează prea solemn premisa și lasă drama dintre fiu și tată să apese asupra suspansului.
Abrams îl interpretează pe Jay Gardiner, un student înghițit de un cașalot, cu aproximativ o oră de oxigen la dispoziție. Potrivit The Hollywood Reporter, actorul susține un rol petrecut în mare parte într-un spațiu strâmt printr-un joc fizic solicitant: gâfâie, geme și transmite epuizarea unui personaj al cărui corp acumulează răni.
După transformarea într-un monstru cu tentacule din „Resident Evil”, Abrams se confruntă aici și cu un calmar uriaș. Recenzia găsește câteva secvențe reușite în această luptă pentru supraviețuire, însă consideră că imaginile greu de descifrat îi reduc efectul.
Josh Brolin joacă tatăl de care Jay a încercat să se îndepărteze
Personajul lui Brolin, Mitt Gardiner, era o legendă locală a scufundărilor, cu tatuaje marinărești și o predilecție pentru metafore despre ocean. Își dorea un fiu dur, pregătit pentru viața pe mare. Jay, sensibil, nu se potrivea acestui model.
Lecțiile despre balene, natură și pericolele apei deveniseră, pentru băiat, abuz emoțional. În lectura The Hollywood Reporter, ceilalți membri ai familiei par să nu fi observat această latură a relației. Jay plecase la facultate în Iowa pentru a se îndepărta de tatăl său.
Filmul îl readuce acasă, la Monterey, pe coasta centrală a Californiei, la un an de la moartea lui Mitt. Amintirile lui nu seamănă cu cele afectuoase păstrate de mamă și surori. Încă visează trezirile la ora 4:30, când tatăl îi dădea cinci minute să iasă din casă, gata de plecarea spre barcă.
Familia și vechiul cerc al lui Mitt sunt interpretate de:
- Elisabeth Shue, în rolul Zarei, mama lui Jay;
- Jane Levy, în rolul Evei, una dintre surori;
- Emily Rudd, în rolul lui Nan, cealaltă soră;
- John Ortiz, în rolul lui Hewey, vechiul prieten de pescuit al lui Mitt.
Recenzia reproșează filmului că le oferă prea puțină consistență personajelor feminine. Legătura cu tatăl ocupă, în schimb, numeroase reveniri în trecut și intervenții ale vocii acestuia peste imagini.
Căutarea rămășițelor tatălui duce la accidentul subacvatic
Mitt, bolnav de cancer, este văzut tușind pe puntea unei bărci înainte să își pună greutăți de scufundare și să intre în ocean. Trupul său nu fusese recuperat. Când una dintre fiice vorbește despre tristețea de a fi îngropat un sicriu gol, Jay hotărăște să îi caute rămășițele.
Hewey îi indică marginea unui canion subacvatic abrupt, în largul Monastery Beach, locul unde dispăruse Mitt. Intrarea în apă îl pune pe Jay în fața valurilor și a curenților puternici. După această porțiune dificilă, înoată printre viețuitoare colorate și păduri de alge prin care pătrunde lumina de la suprafață.
Întâlnirea cu un calmar uriaș schimbă traseul scufundării. Urmărit de un cașalot, calmarul îl prinde pe Jay cu un tentacul, iar mamiferul îi înghite pe amândoi.
Notele de presă ale filmului susțin că un cașalot ar putea înghiți un om, deși un asemenea caz nu s-a produs, precizează The Hollywood Reporter. Povestea își asumă astfel cadrul unui thriller de supraviețuire în lumea reală, chiar dacă recenzia îi găsește mai degrabă aspectul unei imitații de science-fiction.
Primele încercări de evadare funcționează mai bine decât acțiunea ulterioară
Șocul inițial este unul dintre momentele apreciate de critic, mai ales când Jay încearcă să urce spre maxilarul cașalotului, folosindu-i dinții drept sprijin. Și confruntarea cu calmarul, care îl rănește în timp ce se zbate să nu fie împins mai adânc în sistemul digestiv, aduce o doză de tensiune.
Problema apare la orientarea în interiorul animalului. Deși recenzia recunoaște calitatea efectelor, consideră că filmul nu face suficient de inteligibil spațiul: Jay trece dintr-o cavitate în alta și încearcă să evite traseul pe care dispare calmarul, spre zone unde aerul devine metan.
Meduzele bioluminescente luminează interiorul, fără să facă acțiunea suficient de lizibilă, în evaluarea publicației. Texturile vâscoase amintesc de universul „Alien”. Nici atacul unui grup de orci asupra cașalotului nu produce efectul urmărit, din cauza imaginilor prea întunecate.
O bună parte din tensiune ajunge astfel în sarcina sunetului. Recenzia remarcă ambianța sonoră densă, împletită cu muzica lui Joseph Trapanese.
Brian Duffield leagă supraviețuirea de împăcarea cu tatăl
Regizorul Brian Duffield a scris scenariul împreună cu Daniel Kraus, pornind de la romanul acestuia din urmă. Filmul durează 1 oră și 46 de minute și are clasificarea PG-13.
Duffield explorase deja spațiile închise în „No One Will Save You”, thrillerul despre invadarea unei case de către extratereștri, cu Kaitlyn Dever. The Hollywood Reporter consideră acel film mai intens și mai eficient în construirea suspansului, deși ascunzătorile din casă par generoase pe lângă interiorul cașalotului.
În „Whalefall”, încercarea de salvare capătă treptat o dimensiune spirituală. Jay începe să comunice cu Mitt, iar tatăl mort și balena ajung să formeze simbolic un singur suflet. Recenzia respinge sentimentalismul acestei împăcări și apreciază că mesajele despre puterea vindecătoare a naturii nu anulează comportamentul tatălui față de fiu.
Titlul desemnează scufundarea carcasei unei balene pe fundul oceanului, unde aceasta hrănește ecosisteme întregi. Imaginea se leagă de sfârșitul ales de Mitt în mare, în locul morții pe un pat de spital.
