Dan Condurache, născut pe 26 iulie 1952, în Dorohoi, împlinește 74 de ani. Actorul a ales de mult să stea departe de expunerea constantă și de autopromovare, iar această opțiune explică de ce apare rar în spațiul public. Nu are conturi pe rețelele sociale și folosește un telefon vechi, în timp ce partea online este gestionată în familie de fiul său, Sebastian, absolvent de ASE.
Decizia de a se retrage din lumina reflectoarelor este legată de felul în care privește viața publică. Dan Condurache a ales să se țină deoparte de lauda de sine, pe care o consideră un reflex foarte prezent în jurul său. În loc să intre în această cursă, a preferat tăcerea. Asta se vede și în modul în care apare: fără promovare continuă, fără prezență zilnică și fără expunerea pe care multe vedete o întrețin permanent.
Relația lui cu tehnologia merge în aceeași direcție. Actorul explică faptul că nu el se ocupă de rețelele sociale, iar acest rol i-a revenit lui Sebastian. La mijlocul acestei alegeri stă o distanță asumată față de viața online, iar Bravonet notează și autoironia cu care Dan Condurache a vorbit despre telefonul său vechi.
În spatele acestei discreții stă și disciplina cu care și-a construit cariera. Dan Condurache spune că nu a urcat niciodată pe scara principală a teatrului, pentru că și-a știut locul și a ales să muncească, să ajungă mai devreme, să nu întârzie și să își învețe textul. Cariera lui începe oficial în 1975, anul în care a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher.
Tot din 1975 a fost actor la Teatrul Mic din București. Acolo a jucat în producții precum „Peer Gynt”, „Coriolan”, „Neguțătorul Veneției” și „Jacques și stăpânul său”. Parcursul său înseamnă peste cinci decenii de scenă, completate ulterior și de apariții în producții TV populare.
Un episod pe care actorul nu l-a uitat s-a petrecut la Timișoara, în timpul unui spectacol. Din primul balcon, o spectatoare a intervenit brusc și a criticat piesa chiar în timpul reprezentației. Ea a spus că nu este una adevărată și a invocat inclusiv lipsa banilor actorilor. Reacția a fost imediată: Dan Condurache a rămas fără text.
Ca să treacă peste acel moment, actorul a improvizat minute bune un dialog cu sala. La un moment dat, când a rostit cuvântul „democrație”, publicul a izbucnit în aplauze. Dan Condurache a înțeles atunci că reacția sălii nu era pentru el, ci pentru greutatea acelui cuvânt la Timișoara. Numele spectatoarei nu este precizat, iar actorul nu spune că ar mai fi vorbit vreodată cu ea după acel episod.
Felul în care privește actoria explică și mai clar această retragere din viața publică. Dan Condurache consideră teatrul o meserie care cere să rămâi îndrăgostit de ea permanent, dar care, în același timp, poate să te consume indiferent dacă joci mult, puțin, bine, prost sau deloc. În această perspectivă, succesul nu te cruță, iar lipsa lui nu te protejează.
Actorul leagă această presiune și de efectele meseriei asupra vieții personale, familiei și prietenilor. Pentru el, discreția de astăzi înseamnă mai puțină expunere, mai puțină autopromovare și o prezență publică filtrată aproape complet prin ceea ce lasă pe scenă și pe ecran. Publicul îl vede rar, fără conturi personale și fără spectacolul zilnic al celebrității.
