Compania britanică de producție și finanțare Head Gear pregătește o divizie în Statele Unite, cu aproximativ 120 de milioane de dolari destinați filmelor și televiziunii în primul an de activitate. Planurile au fost prezentate înaintea ediției din acest an a American Film Market, potrivit The Hollywood Reporter. Samantha Allwinton, directoarea de operațiuni a companiei, va conduce operațiunile americane.
„Mi-am dorit o afacere în SUA de aproximativ 25 de ani”, a declarat Phil Hunt, cofondator Head Gear, în interviul acordat The Hollywood Reporter, înaintea târgului. Așteptarea a ținut, explică el, de găsirea persoanei potrivite pentru conducerea afacerii. Acum vede și mai mulți producători americani care au nevoie de finanțare.
Hunt a fondat compania în 2002 alături de Compton Ross, finanțator de filme care activează și în industria petrolieră. Extinderea vine cu perspectiva unei facilități fiscale federale pentru producții, dar nu depinde de adoptarea ei: Hunt spune că investițiile în filme americane vor continua și fără această măsură.
Juno Temple, Joey King și James McAvoy apar în portofoliul Bankside
Legătura companiei cu numele cunoscute de pe ecran trece și prin Bankside Films, divizia sa de vânzări internaționale. În oferta acesteia pentru târg se află „Almost You”, o comedie științifico-fantastică despre inteligența artificială, cu Juno Temple, Joey King și James McAvoy.
Filmul se turnează în Scoția, în regia lui Matt Lipsey, care a lucrat la „Ted Lasso”. Bankside se ocupă de vânzările mondiale ale proiectului, împărțind reprezentarea pentru Marea Britanie și America de Nord cu UTA Independent Film Group.
Head Gear sprijină aproximativ 30 de filme pe an, intervenind în etapele de finanțare și producție, de la vânzarea anticipată a drepturilor și pregătirea proiectelor până la acoperirea deficitului de finanțare și împrumuturi temporare. Printre titlurile susținute se numără:
„Talk to Me”, filmul horror australian realizat de Danny și Michael Philippou, cu încasări mondiale de peste 90 de milioane de dolari.
„The Apprentice”, filmul lui Ali Abbasi despre formarea lui Donald Trump, nominalizat la Oscar.
Hunt amintește și „How to Have Sex”, filmul lui Molly Manning Walker, un succes care a depășit publicul obișnuit al cinematografiei de autor.
Head Gear vrea să lucreze ca un studio mic
„Nu suntem doar un creditor”, a explicat Hunt despre felul în care funcționează compania. Echipa îi ajută pe producători să pună proiectele pe picioare, să construiască planul de finanțare, să gestioneze partea contractuală și să colecteze încasările după lansare.
El compară acest model cu activitatea unui studio mic: compania decide dacă un film intră în producție. Hunt spune că livrează aproximativ 35 de filme anual agenților de vânzări și cumpărătorilor cu care lucrează în mod regulat.
În explicația sa, prezența americană ține și de distribuție. Statele Unite conduc piața mondială a distribuției filmelor în limba engleză, astfel că activitatea acolo devine adesea o necesitate. Hunt insistă însă că firma își păstrează cultura britanică, construită în ultimul sfert de secol, cu transparență, angajamente respectate și o atitudine pe care o apropie de punk rock.
Dacă facilitatea fiscală federală va fi adoptată, producția americană ar deveni mai ieftină, iar finanțatorii s-ar putea împrumuta folosind creditul fiscal drept garanție, explică el. Head Gear folosește deja acest mecanism în Marea Britanie și Europa și vrea să fie pregătită pentru aplicarea lui în Statele Unite.
Filmele independente pornesc tot mai mult de la banii disponibili
Hunt descrie o schimbare în finanțarea cinematografiei independente: vânzările anticipate de drepturi nu mai acoperă aceeași parte a costurilor, iar platformele de streaming cumpără mai puține filme independente și plătesc mai puțin pentru cele achiziționate.
Rezultatul, în evaluarea lui, este o distanță mai mare între bugetul filmului și veniturile garantate înainte de producție. Finanțatori precum Head Gear acoperă acum o parte din sumele care veneau anterior din vânzări.
De aceea, compania analizează împreună distribuția artistică, genul și bugetul înainte de definitivarea scenariului. Preferă proiectele cu costuri reduse și premise puternice, ușor de comunicat, din zona filmelor de acțiune, thriller și horror. Totodată, urmărește cât de mult depinde de un singur gen sau de un singur agent de vânzări.
Hunt descrie și un montaj financiar care combină facilitatea fiscală britanică, împrumutul acordat pe baza ei, vânzările de drepturi în anumite teritorii și capitalul producătorilor și partenerilor. Implicarea timpurie a Bankside, odată cu distribuția artistică, a ajutat la susținerea unor estimări credibile de vânzări.
Din succesele și eșecurile independente ale ultimului an, producătorul desprinde trei lecții:
Bugetul trebuie să poată fi recuperat din piață. Filmele care au funcționat au avut o distribuție bună, o idee clară și costuri rezonabile; multe dintre eșecuri au pornit de la prețuri bazate pe speranțe, nu pe sumele plătite de cumpărători.
Veniturile au scăzut, iar costurile au crescut. Un plan care funcționează numai dacă totul merge perfect nu mai este suficient.
Problemele trebuie discutate devreme. Hunt spune că, atunci când producătorii le semnalează din prima zi, echipa le poate de regulă rezolva împreună și poate continua colaborarea.
Urmăritorii unui creator nu garantează o sală plină
Creatorii de conținut au un avantaj pe care filmele independente îl obțin greu și scump: un public care îi cunoaște deja. Pentru Hunt, acest lucru contează într-o perioadă în care promovarea unui film mic este dificilă și costisitoare.
„Un număr mare de urmăritori nu se transformă automat în bilete la cinema”, a avertizat cofondatorul. El face distincția între vizionarea unui videoclip gratuit și plata unui bilet de cinema.
Interesul lui merge către creatorii care tratează filmul ca pe o producție propriu-zisă, cu scenariu, buget și plan de distribuție bine pregătite. Numărul urmăritorilor, luat separat, nu îl convinge. Caută în primul rând povestitori buni, indiferent dacă vin sau nu din această zonă.
De la „Talk to Me” la notificarea primită de la Trump
Dintre proiectele sale, Hunt alege „Talk to Me” drept surpriza comercială de care este cel mai mândru. Spune că nimeni nu anticipase amploarea încasărilor și că rezultatul a schimbat strategiile globale ale multor companii de distribuție.
Pe un alt plan, îl preocupă puterea pe care o poate avea un film precum „The Apprentice”. El interpretează povestea despre Trump prin analogia cu Frankenstein, ca pe un horror inspirat de realitate, despre construirea unui monstru.
Potrivit lui Hunt, echipa a primit de la Donald Trump o notificare de încetare a acțiunilor chiar în ziua premierei mondiale de la Cannes. Producătorul spune că au aruncat-o la coș și descrie realizarea și lansarea filmului prin aceeași atitudine punk rock pe care o revendică pentru companie.
O comedie fără profit i-a adus lecția despre promovare
Lecția care i-a modelat cel mai mult abordarea afacerii vine însă din „Chunky Monkey”, al doilea său lungmetraj, realizat în 2000. Greg Cruttwell l-a scris și regizat, iar Hunt a fost unicul producător. Unii l-au considerat film cult; alții au fost dezgustați de el.
Comedia includea o prostituată care semăna cu Julie Andrews și folosirea obscenă a înghețatei Chunky Monkey. Hunt spune că reprezentanții Rogers & Hammerstein, EMI, Julie Andrews, Unilever și Pauline Comanor, creatoarea benzii desenate originale „Chunky Monkey”, au încercat fără succes să îi dea în judecată.
Comanor susținea că Ben & Jerry îi preluaseră numele. Unilever, care cumpărase producătorul înghețatei, era nemulțumită de felul în care produsul apărea în film. Potrivit lui Hunt, administratorii moștenirii Rodgers și Hammerstein făceau presiuni asupra EMI să retragă acordul deja semnat cu echipa.
Hunt povestește că, pentru film, producătorii au reînregistrat un cântec despre dealurile care răsună de muzică, cu personajul Black Jesus cântând și Pantera Roz la bongos. Spune că Julie Andrews nu a primit secvența ca pe omagiul pe care îl intenționaseră.
El își amintește că disputa a dus filmul pe prima pagină a multor ziare și i-a adus, într-o lună, mai mult spațiu în presă decât primeau producții de studio. Consideră filmul inofensiv și reacțiile disproporționate. „Chunky Monkey” nu a făcut bani, dar, spune Hunt, a fost intens piratat, a câștigat un public cult și l-a făcut cunoscut în industrie ca producător. Atunci a înțeles, spune el, că în această industrie totul ține de promovare.
