Ziua de 20 iulie aduce câteva rânduieli clare pentru familiile care țin sărbătoarea de Sfântul Ilie. Între ele se numără mersul la biserică, pomenirea celor adormiți, sfințirea merelor, evitarea certurilor și atenția la ce se face în gospodărie. Pentru cei care respectă tradiția, ziua este așezată în jurul rugăciunii, al pomenii și al unui ritm mai liniștit în casă.
Sărbătoarea Sfântului Ilie este celebrată anual pe 20 iulie și are atât semnificație religioasă, cât și tradițională. În calendarul ortodox, Sfântul Ilie este cinstit ca unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament. În cultura populară românească, ziua lui a adunat în timp numeroase obiceiuri legate de vreme, agricultură și armonia familiei. Tot pe 20 iulie este marcată și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, deoarece Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor.
Rânduiala de la biserică și gesturile făcute acasă
Primul obicei este participarea la slujbă. Preotul Marius Oblu a explicat, potrivit Revista Ioana, că aceasta este cea mai importantă rânduială a zilei. „Participarea la Sfânta Liturghie este considerată cea mai importantă rânduială în ziua în care este cinstit Sfântul Ilie. În biserici, credincioșii înalță rugăciuni pentru sănătate, pace în familie, ocrotire divină și spor în gospodărie, iar tradiția spune că acestea sunt ascultate cu mai multă putere. Mulți îi cer ajutorul Prorocului în perioadele de încercare sau se roagă pentru cei care îi poartă numele.”
Pentru persoanele care nu pot merge la biserică, tradiția păstrează două gesturi simple făcute în locuință. „Pentru persoanele care nu pot ajunge la biserică, obiceiul recomandă aprinderea unei lumânări și tămâierea locuinței. Aceste gesturi simbolice sunt asociate cu purificarea sufletească și chemarea binecuvântării lui Dumnezeu asupra familiei.”
Merele din noua recoltă se consumă după binecuvântare
Un obicei popular cunoscut în această zi este legat de mere. Tradiția spune că merele din noua recoltă nu se mănâncă înainte de a fi duse la biserică pentru binecuvântare. După sfințire, ele se împart de pomană și abia apoi sunt consumate în familie, ca semn de sănătate și belșug. Ordinea păstrată de cei care țin obiceiul este clară: mai întâi biserica, apoi pomană, apoi masa din casă.
Pomenirea celor adormiți și pachetele pregătite pentru pomană
În multe locuri, ziua de 20 iulie este legată și de pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Tradiția cere pregătirea unor pachete cu fructe de sezon, colaci și miere, care sunt împărțite pentru odihna sufletelor celor adormiți. Preotul Marius Oblu a descris acest obicei astfel: „În multe regiuni, sărbătoarea este legată și de pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Familiile pregătesc pachete cu fructe de sezon, colaci, miere și alte bucate, pe care le împart de pomană în memoria celor adormiți. Gestul este considerat o faptă de milostenie și este însoțit de rugăciuni pentru odihna sufletelor celor plecați dintre noi, dar și pentru sănătatea și binecuvântarea celor rămași în viață.”
Pentru multe familii, această parte a sărbătorii schimbă felul în care este trăită ziua. Ea devine un moment de aducere aminte pentru cei dragi și de așezare a mesei cu lucruri pregătite cu rost.
De ce sunt evitate certurile și unele treburi din gospodărie
În tradiția populară, tunetele și fulgerele din ziua de Sfântul Ilie sunt puse în legătură cu trecerea prorocului prin cer în carul său de foc. De aici vine și obiceiul ca ziua să fie trăită în liniște, fără certuri și fără vorbe grele. „Potrivit tradiției populare, tunetele și fulgerele din ziua de Sfântul Ilie vestesc trecerea prorocului prin cer în carul său de foc. Din acest motiv, bătrânii spuneau că ziua trebuie petrecută în liniște, evitând certurile și vorbele grele, pentru a păstra pacea și armonia în familie.”
Aceeași tradiție leagă vremea din această zi de anul agricol. „Vremea din această zi este privită și ca un semn pentru anul agricol. Ploaia este considerată vestitoare de recolte bogate, în timp ce seceta prelungită era interpretată ca semnul unui an mai puțin roditor.” În comunitățile agricole, sărbătoarea este și prilej de rugăciune pentru ploi și recolte bogate.
În unele sate s-a păstrat și obiceiul de a nu tăia copaci pe 20 iulie. „În unele sate s-a păstrat și obiceiul de a nu tăia copaci în această zi, existând credința că un astfel de gest poate atrage trăsnete sau pagube în gospodărie. Credințele păstrate în jurul acestei sărbători fac parte din patrimoniul cultural românesc și trebuie deosebite de învățătura bisericii.”
