Animalele nu răspund doar la comenzi, rutină sau tonul vocii. Câinii, caii, pisicile, șoarecii și vacile pot detecta mirosul fricii sau al stresului uman, iar această percepție le schimbă rapid comportamentul. Atenția se mută, iar disponibilitatea de a se apropia de om scade.
Un experiment publicat în PLOS One în 2022 a testat acest semnal la câini. Patru câini antrenați au identificat corect probe de transpirație și respirație asociate stresului. Rata de reușită a fost de 93,75% din 720 de încercări, iar precizia a variat între 90% și 96,88%, în funcție de fiecare câine. Rezultatul arată că animalele pot citi starea omului cu mare exactitate.
Consecințele apar în situații concrete. Un câine de asistență sau un cal de echitație reacționează imediat la starea persoanei din fața lui. La fel, o pisică de terapie sau animalele din fermă își modifică răspunsul, devenind mai vigilente sau retrăgându-se. Potrivit Jurnalulnational, interacțiunea zilnică nu depinde doar de gesturi și ton, ci și de aceste semnale chimice transmise fără intenție.
La câini, efectele sunt măsurabile. Labradorii și Golden Retrieverii expuși la transpirație de la persoane speriate au arătat mai multe comportamente de stres. Ritmul cardiac le-a crescut vizibil, iar apropierea de stăpân a devenit mai intensă decât în cazul expunerii la mirosuri asociate fericirii. Un alt studiu, realizat pe 18 câini în 2024, a arătat că mirosul unei persoane stresate îi făcea mult mai puțin dispuși să se apropie de un bol ambiguu. Câinii deveneau mai prudenți și încercau să reducă riscul interacțiunii.
Aceste date au implicații directe în dresaj. La câinii de asistență, detectarea stresului poate fi utilă înainte ca reacția omului să devină vizibilă, inclusiv în cazul unui episod de stres posttraumatic. În același timp, reactivitatea animalului trebuie calibrată atent, astfel încât alerta să rămână utilă și să nu se transforme într-o retragere speriată.
Și caii disting emoțiile umane prin miros. Un studiu publicat în Scientific Reports în 2023 a arătat că animalele puteau diferenția clar între mirosul asociat fricii și cel asociat bucuriei. Primul provenea din contextul vizionării unor filme de groază, iar al doilea din contextul unor comedii. Caii miroseau mai mult timp proba nouă adusă dintr-un context emoțional diferit. Un alt studiu din ianuarie 2026 a arătat că animalele interacționau mai puțin cu omul în prezența probelor de transpirație de la persoane speriate, urmăreau foarte atent obiecte necunoscute și tresăreau mai puternic la stimuli neașteptați.
La pisici, reacția există, dar este mai discretă. Un experiment din 2023 pe 22 de pisici a arătat că mirosul asociat fricii a provocat mai multe comportamente de stres, în timp ce probele neutre sau cele obținute după efort fizic nu au generat același răspuns. Reacțiile au variat puternic în funcție de experiențele anterioare și de nivelul de socializare.
În cazul oilor și mieilor, rezultatele sunt mai puțin clare. Un studiu din 2024 a arătat că mieii detectau schimbări între mirosuri umane, dar nu reacționau specific la stres. Răspunsul apărea mai degrabă la mirosul unui om complet necunoscut. Fenomenul depășește însă animalele de companie. Animal Cognition a publicat un studiu preliminar în care 20 de șoareci masculi au prezentat indicii fiziologice de stres mai puternice după ce au mirosit studenți evaluați în urma unui examen stresant.
