Tot mai mulți români trăiesc alături de un animal de companie, iar alegerea numelui devine una dintre primele decizii importante după aducerea lui acasă. Un sondaj INSCOP din toamna anului 2025 arată că 57,1% dintre cetățeni au un animal în familie, asumând și costurile pentru hrană, tratamente și accesorii. În cazul motanilor, preferințele merg în două direcții clare: influențele internaționale și păstrarea numelor tradiționale românești.
În multe locuințe din România, apelative precum Tomiță, Norocel, Tigruț și Bubu continuă să fie foarte răspândite. Aceste nume se aud atât în mediul rural, cât și în apartamentele din marile orașe. Alegerea lor ține de o legătură afectivă și culturală puternică, pentru că multe familii caută un nume care să sune familiar și apropiat de limba vorbită zi de zi. Preferința pentru astfel de variante se păstrează indiferent de statutul social sau economic.
Pe de altă parte, generațiile tinere vin adesea cu opțiuni precum Leo, Max sau Simba, inspirate din filme, seriale ori rețele sociale. Chiar și în acest context, nume ca Tomiță continuă să reziste. Această combinație dintre nou și tradițional arată că modernizarea nu a șters simbolurile domestice deja bine înrădăcinate. Potrivit informațiilor prezentate de Jurnalulnational, sociologii și medicii veterinari observă frecvent această alăturare chiar în cabinete, unde pe listele de programări apar atât Max, cât și Tomiță sau Norocel.
În multe familii, numele este ales și după aspectul fizic al pisicii. Pentru motanii cu blană bogată, Bulgăraș și Pufi sunt printre cele mai întâlnite variante, fiind inspirate direct de textura și volumul blănii. Și trăsăturile feței contează mult. Diminutive precum Năsuc apar atunci când animalul are detalii aparte, cum ar fi un nas pătat, o ureche asimetrică sau o pată pe un ochi. Avantajul acestor nume este că sunt ușor de reținut și apar adesea spontan, inclusiv din vocabularul copiilor mici.
O altă tendință vizibilă este folosirea numelor umane românești pentru pisici. Mitică și Costel sunt exemple frecvente pentru motani, iar alegerea lor produce adesea un efect amuzant. Contrastul dintre un nume masculin tradițional și comportamentul independent al felinei dă animalului o personalitate aparte și spune multe despre felul în care proprietarii își privesc acum companionii. Pisica nu mai este văzută strict utilitar, ci ca un membru al familiei, tratat cu afecțiune și cu o ironie blândă.
Datele oficiale confirmă și amploarea fenomenului. Sondajul INSCOP realizat în septembrie 2025 arată că între 48% și 50% din gospodăriile românești au cel puțin o felină. În paralel, piața hranei pentru animale de companie din România a ajuns la o valoare estimată între 1 și 1,2 miliarde de euro anual. Românii cheltuiesc tot mai mult pentru nutriție, servicii veterinare, jucării și accesorii, semn că pisica are astăzi un loc central nu doar în casă, ci și în bugetul familiei.
